În Koreea / Japonia, samuraii au fost primii cunoscători ai artelor martiale. Aceştia erau o clasă de războinici, aflati în slujba unui senior de la curtea regala. Acestia aveau sarcina precisa si se pregateau permanent, pentru a asigura protectia personală a acestuia. Numai samuraii aveau dreptul să poarte două săbii: „sabia mare” (peste 61cm), uşor curbată, cu un singur tăiş (partea convexă) şi „sabia însotitoare”, mai scurtă (între 31- 61 cm), prinse ambele la cingătoare. După cum spune Inazo Nitobe în „Bushido” - codul samurailor, „arma ce o purta samuraiul la brâu era un simbol a ceea ce se găsea în mintea şi inima sa: devotament şi onoare”. Samuraiul era mai ales „un om de actiune”.
El practica „scrima, tragerea cu arcul, Jiu-Jitsu/Haidong Gumdo, călăria, mânuirea lăncii, tactica, scrisul, morala, literatura, istoria.” Filosofia era „un mijloc practic pentru formarea caracterului şi pentru a explica tânărului samurai probleme militare şi politice”, considerându-se că „a cunoaşte şi a actiona sunt unul şi acelaşi lucru”.
În „Buke sho-hatto”, un text continând reguli pentru războinici din sec. al XVII-lea se spune: „artele literare, cele ale armelor, arta tragerii cu arcul şi echitatia trebuie să fie preocuparea dominantă a războinicului.”
În „Buke sho-hatto”, un text continând reguli pentru războinici din sec. al XVII-lea se spune: „artele literare, cele ale armelor, arta tragerii cu arcul şi echitatia trebuie să fie preocuparea dominantă a războinicului.”
O altă lucrare este cea a celebrului samurai Miyamoto Musashi, scrisă în 1643, intitulată „Go Rin No Sho” („Tratatul celor cinci cercuri”). Sunt descrise alegoric cele cinci elemente ale filosofiei orientale: pământ, apă, lemn, foc, cer, precum şi procedee tehnice de mânuire a sabiei. Miyamoto Musashi, în afară de a fi un foarte bun luptător, era caligraf, poet si pictor.
Toate aceste cunostiinte au devenit ulterior , odata cu trecerea timpului, argumente solide ca acestia sa fie alesi, in fruntea unor comunitatii sau in posturi cheie, chiar pana la rangul de ministri ai curtii regale.
“Taekwondo, arta martiala de origine coreeana, isi are radacinile adanc infipte in paginile istoriei, fapt atestat chiar de descoperirea operelor unor artisti ai vremii care ilustrau luptatori ce utilizau tehnici clasice de arte martiale, multe din ele identice cu tehnicile folosite in Taekwondo-ul modern.
Initial acest system , a fost cunoscut sub numele de Taek-Kyon, iar ulterior,odata cu dezvoltarea sa de-a lungul secolelor, avea sa devina arta martiala cea mai populara din lume: TAEKWONDO WTF. Dezvoltarea lui in cele mai vechi timpuri se datoreaza, in mare masura, unui grup de luptatori nomazi coreeni numiti ”Hwarang”,care,in timpul dinastiei Silla (668 d.Hr – 935 d.Hr) au ajutat la raspandirea acestui sistem de arte martiale in intreaga tara.
Acesti luptatori nu erau doar niste simpli razboinici, ei proveneau din randul nobilimii, aveau o educatie aleasa si erau dedicati intru totul artei razboiului, Taek-Kyon-ul facea parte din educatia lor de baza.
In tot ceea ce faceau,acesti luptatori “Hwarang” se ghidau dupa un set de principii numit “Codul onoarei”, inspirit dupa Codul “Bushido”, in care loialitatea,curajul si dreptatea erau “miezul” vietii morale”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu